19.03.2003

Invitat: Dr. Sorin Nistor, Director Ambulatoriul “Sf. Petru si Pavel” Iasi

Venituri                                 Costuri

Pentru a functiona eficient trebuie ca veniturile sa fie mai mari decât cheltuielile, iar creantele mai mari decât datoriile. În caz contrar, în mod obisnuit se vorbeste despre subfinantare.
Observatie : Nu exista subfinantare, ci este vorba despre o proasta gestionare a resurselor.

Venituri
Principalele venituri provin din relatia contractuala cu CAS. Policlinica încheie contract cu CAS pentru efectuarea de servicii medicale. Este foarte important sa se stabileasca un plafon maxim, care sa nu poata fi depasit.
Contractul cu CAS a transformat actul medical într-un “act de acord global”. Este vorba despre un paradox în strategiile de finantare: spre exemplu, daca programul de profilaxie ar fi mai eficient, aceasta ar duce la un volum mai mic de servicii în ambulatoriu, ceea ce implica o finantare mai mica a acestuia. În concluzie, sistemul este la momentul actual cantitativ si nu calitativ, ceea ce nu este firesc în conditiile unor resurse limitate. Însasi Nomele creeaza aceste disfunctionalitati.De exemplu, durata prevazuta pentru o consultatie este de 15 minute (se vizeaza aspectele cantitative si nu cele calitative !)
Veniturile de la CAS sunt variabile. De remarcat ca, la momentul actual, costurile salariale sunt reglementate de lege (nu se platesc salariile functie de venituri). O prima disfunctionalitate care apare este ca plata salariilor se face dupa sistemul bugetar, fara a avea stabilit însa un buget.
Angajatorul ar trebui sa faca angajatul partener pe serviciu medical.
Volumul personalului de asemenea s-ar impune sa fie reglat functie de necesitasi si de veniturile de la CAS. Acest lucru nu este însa posibil pentru ca exista o politica sanitara rigida, personalul nu opoate fi redistribuit, în acest sens, un rol important jucându-l si presiunea din partea Sindicatelor..

În ceea ce priveste reforma în domeniul sanatatii, aceasta are în principal trei mari obiective : cresterea calitatii actului medical (un rol important îl joaca sistemul privat), cresterea eficientei, caracterul social - respectarea principiului echitatii. Serviciile medicale nu pot fi suprapuse unei “afaceri”. Marii consumatori de servicii medicale fac parte din categoria populatiei sarace. Este evident ca în ceea ce priveste latura sociala, statul are responsabilitatea majora. Si, în contextul celor de mai sus, componenta sociala este cea care face diferenta între sistemele de sanatate dintre un stat sau altul.
Reforma ar trebui sa puna accentul pe sistemul privat, acolo unde sunt dezvoltate concepte precum circuitul liber si componenta de piata libera, competitie, concurenta, calitate. Sectorul privat ar degreva statul de unele responsabilitati, cel putin în asigurarea calitatii actului medical si a eficientei. Statul ar putea sa participe cu finantarea unor programe de sanatate, asigurarea de aparatura si dotare corespunzatoare.
Sistemul de ambulatoriu poate rezolva o mare parte dintre problemele de sanatate, la costuri mai mici decât cele din spitale. Din pacate, la momentul actual, medicul de familie neglijeaza adesea acest aspect si sunteaza circuitul firesc prin trimitere direct catre spital. În acest sens, reformatorii ar trebui sa intervina printr-o reglementare legala prin care, medicii de familie sa faca trimiteri pentru cazurile pe care nu le-au putut rezolva catre ambulator, iar spitalele sa faca medicina de elita.

I: Care sunt veniturile proprii ?
R: Veniturile proprii sunt altele decât cele primite de la CAS. Sunt venituri obtinute din servicii solicitate la cerere, la preturi stabilite de fiecare unitate.

Reforma în sistemul de sanatate se impune a fi facuta de specialisti, punându-se accent pe managementul profesionist, pe o politica de personal flexibila si eficienta
O problema majora este aceea ca sistemul actual de asigurari sociale de sanatate uniformizeaza si nu creeaza diferente. O solutie data în Japonia este aceea a sistemului de asigurari în trei trepte : fiecare persoana varsa o suma de bani în vederea oferirii de servicii pentru întreaga populatie. Când aceste servicii sunt necesare, se beneficiaza de ele conform platilor facute. Spre exemplu, cei bogati beneficiaza de servicii de elita. Exista o ierarhizare a veniturilor. De asemenea, exista mai multe case de asigurari. La noi se poate vorbi despre un monopol pe piata sanatatii (spre exemplu, exista o singura Casa de Asigurari de Sanatate).
S-a demonstrat ca serviciile medicale private functioneaza. Sistemul privat trebuie dezvoltat tot in retea. Mai exact, pe lânga existenta furnizorilor privati ar trebui sa existe posibilitatea unui system de asigurari private bine dezvoltat. Spre exemplu, un furnizor privat ar fi motivat saa încheuie un contract cu o Casa de Asigurari de Sanatate privata. În acest caz, ar fi vorba de un câstig reciproc : calitatea serviciilor ar însemna si o plata corespunzatoare a acestora, tinând cont ca sistemul privat va fi axat în principal pe persoanele cu potential financiar. O casa de asigurari de sanatate privata ar fi tertul între “clienti” si prestatori de servicii medicale de calitate.
Exista multiple piedici în dezvoltarea sectorului privat în sanatate. Prima dintre ele ar fi chiar legislatia actuala care nu este propice dezvoltarii initiativei private în sanatate. Se pune prea putin accent pe programele de creditare, iar statul, prin impozite, nu încurajeaza deloc un sistem de sanatate privat.
La ora actuala, exista marii consumatori de servicii de sanatate si micii consumatori de servicii, desi marii consumatori în general sunt cei care contribuie mai putin. Aceasta înseamna o distributie inechitabila pentru unii a serviciilor. Introducerea sistemului de carduri prin care sa fie cuantificate cotizatiile catre CAS ar diminua aceasta asimetrie. Tot în acest scop, serviciile medicale acordate tuturor asiguratilor ar trebui mai bine selectate (cu alte cuvinte, pachetul de servicii medicale sa fie riguros întocmit), iar pentru serviciile ce nu intra în aceast pachet de servicii sa existe posibilitatea ca ele sa fie oferite si de alte categorii de furnizori (privati).

I: Cum vedeti dvs un posibil parteneriat public-privat în ceea ce priveste clinica pe care o manageriati?
R: Acest parteneriat a început deja sa se dezvolte în clinica noastra. Asa cum se stie, serviciile medicale de grad 0 sunt suportate integral de catre stat. Noi am încercat sa dezvoltam un asemenea parteneriat public-privat pe servicii de urgenta.

I: Din experienta dumneavoastra, care credeti ca sunt cele mai mai importante calitati ale unui manager ?
R: Consider ca printre cele mai de pret calitati ale unui manager este capacitatea de adaptare.

I: Care considerati ca sunt problemele cele mai stringente în ceea ce priveste managementul clinicii dvs.?
R: Problemele cu care se confrunta un manager sunt multiple : mentalitatea factorilor de decizie, a medicilor, si a pacientilor. În ceea ce priveste partea legislativa, ne confruntam cu o politica de personal foarte rigida. Un manager nu are autonomia sa-si adapteze unumarul de personal si salariile acestora dupa necesitati (prioritati stabilite, adresabilitate, servicii efectuate). Politica de personal este impusa.
În ceea ce priveste modul de finantare : din pacate, nu se pune accent pe aspectul calitativ, ci pe cel cantitativ. Un numar crescut de pacienti înseamna un numar mare de servicii si deci o finantare mai mare.
O alta problema care exista în sistem este cea care face diferenta între un sistem de stat si unul privat. Într-un sistem de stat, cu o politica salariala impusa, personalul (medici, asistente, infirmiere etc) nu are dezvoltata constiinta ca este parte a unei organizatii, a unui sistem si ca fiecare dintre ei concura la buna functionare a acestuia.(Poate o solutie ar fi aceea ca medicii sa fie parteneri la nivelul veniturilor salariale cu managerul!) Sunt prea putini cei care privesc stabilimentul de sanatate ca pe o firma orientata spre profit si nu spre costuri cât mai mari. (Un rol în dezvoltarea aceastei mentalitati îl juca Casa de Asigurari care prin modul de finantare încuraja consumul si abuzul de servicii).

I: Ce parere aveti despre exetrnalizarea serviciilor?
R: Externalizarea serviciilor ar duce probabil si la disponibilizari de personal. În masura în care s-ar încheia contracte cu firme cu preluare de personal, as vedea-o ca pe o solutie avantajoasa.

<<Back>>                                      <<Next>>